Zona de confort

Outward Bound - Sovata 2010

Cei care citesc despre dezvoltarea personală sunt familiari cu acest concept: 'zonă de confort'. Este o stare a minţii şi corpului în care suntem relaxaţi, încrezători şi mai ales lipsiţi de provocări.


De ce mai ales? Pentru că o provocare implică incertitudinea reuşitei, doborârea unor obstacole, deci părăsirea unei zone în care eram comozi şi fără griji.


Cum putem părăsi această zonă ...
                                               
                  
voi scrie puţin mai jos, mai important e acum răspunsul la întrebarea: ar trebui să-mi doresc să părăsesc această zonă, sau să încerc să o conserv?




Eu aş vrea să o conserv, normal, însă asta ar însemna să încetez să învăţ. Ar fi ca şi cum m-aş pensiona din viaţă. Căci cum altfel am învăţat să merg pe bicicletă, să schiez, să conduc, să vorbesc în public etc?


Aşa că revin la întrebarea anterioară: cum o putem părăsi? şi anticipez că va trebui mai jos să mă gândesc şi la riscuri.


Am împărţit pe categorii şi am completat câteva exemple valabile în cazul meu:
- love-life: să merg la cursuri de tango;
- profesional: să extind reţeaua de posibili colaboratori, e nevoie de extrovertire auto-indusă :);
- pasiuni: să scriu pe acest blog pentru a afla dacă chiar reuşesc să îmbin scrisul, lifestyle-ul meu şi business-ul într-un mod interesant şi pentru alţii.
- social: măcar o dată pe lună, întâlnirile cu prietenii să nu fie compromisuri între modul în care îmi place mie să-mi petrec timpul şi preferinţele lor, să fac ce le place lor, aşa cum vor ei.


Aceste acţiuni mă vor costa: lene, timp şi energie. Dar viaţa e mai colorată când deschizi uşi noi, chiar dacă nu te poţi aştepta ca în spatele fiecăreia dintre ele să dai peste ceva potrivit ţie. Necunoscutul este însă mult mai seducător, iar confortul tinde să devină tern şi demotivant după un timp.


Şi asta ne aduce la ultimul aspect: pericolele. O persoană care trăieşte pentru adrenalină îşi va găsi mereu provocări noi, care o vor duce aproape de zona de panică, trăind periculos pe linia subţire dintre învăţare şi experienţă negativă.


Eu nu prea sunt aşa, prefer să încep uşor, pe rând, alături de călăuze (cei care au mai trecut prin acea experienţă). O călăuză bună e ca un plan B: mă lasă să învăţ singur, neştirbind experienţa explorării personale, dar ştie să fie acolo atunci când situaţia o va cere. Aşa cum alpiniştii sunt legaţi între ei, dar coarda se întinde doar atunci când cad.


Zona de confort = tabiet indispensabil; teritoriu care atestă victoriile trecutului; graniță pe care o putem extinde prin noi provocări.